A spune adevarul e un risc
Author: I.N. Dragos
Adevarul, concordanta intre cunostintele noastre si realitate, se afla intotdeauna in interdependenta cu categorii filozofice, estetice sau stari sufletesti.
In acest sens, stau marturie nenumarate cugetari ale unor mari ganditori ai omenirii, incepand din antichitate:
– Adevarul este in realitate un fel de curatire de toate pasiunile (Platon)
– Chiar daca si prietenia si adevarul ne sunt dragi, se cuvine sa dam precadere adevarului (Aristotel)
– Doar libertatea e in stare sa cunoasca adevarul si sa-l rosteasca (Voltaire)
– Unde nu exista dragoste, nu exista adevar (Feuerbach)
– Mai bine intoarce spatele minciunii, caci fericirea in dreptate o gasesti (proverb persan)
– Adevarul vine inaintea frumusetii, daca trebuie sa alegi (Romain Rolland)
– Daca minciuna are intaietate in fata adevarului, viata e amara si plina de necazuri (Esop)
Cu toate acestea, desi, mai devreme sau mai tarziu, adevarul nu este usor de rostit, deoarece, dupa cum scria Goethe, „Adevarul este o faclie, dar una ingrozitoare; o privim clipind cand trecem pe langa ea si ne e teama sa nu ne aprinda“.
Iar Eminescu sustinea: „Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi in fata si a recunoaste adevarul“.
Poetul latin Terentiu scria: „Veritas odium parit“ (Adevarul aduce ura). Cu alte cuvinte, sinceritatea aduce dusmanie. Acelasi sens au si zicalele noastre: „Adevarul ustura“ si „Adevarul umbla cu capul spart“.
Cuvintele rostite de deputatul J. Jacoby in 1948 regelui Frederic Wilhelm al IV-lea, regele Prusiei, „Nenorocirea regilor e ca nu vor sa auda niciodata adevarul“, au ajuns rostite mai mult datorita curajului de a fi fost servite regelui in fata.
Regasim aceeasi idee in prima strofa a poeziei „1907“ a lui Al. Vlahuta: „Minciuna sta cu regele la masa,/Dar asta-i cam de multisor poveste:/De cand sunt regi, de cand minciuna este./Duc laolalta cea mai buna casa.“
Poetul latin Juvenal, in Satire, scria: „Vitam impendere vero“ (A-si primejdui viata pentru adevar). Se referea la consulul Vibius Orispus de pe vremea impratului Domnitian care, orator remarcabil dar prudent, nu era in stare sa-si spuna deschis cuvantul, sa-si primejduiasca viata pentru adevar.
La polul opus, filozoful renascentist italian Giordano Bruno a ramas de peste patru secole un simbol al sacrificiului pe altarul adevarului, fiind ars pe rug ca eretic, de catre Inchizitie, la Roma, deoarece a sustinut si dezvoltat conceptia heliocentrica a lui Copernic, refuzand sa abjure, cum a facut-o mai tarziu, Galileo Galilei, ca sa-si scape viata.
In zilele noastre, minciuna o intalnim la tot pasul, adevarul rareori bucurandu-se de pretuire.
Cum despre adevar sunt multe de spus, poate vom reveni.
