…Te-am iubit? Eu?

In POVEŞTI ADEVĂRATE / By Blow.ro / 28 March 2006 / 5 comments

Author: Andaluzia

Erai pentru mine si sufletul meu, erai… soarele meu. Nimeni nu mai conta, doar eu si dragostea mea.

Am invatat alaturi de tine sa iubesc: floare, cantec, zambet… am iubit si am cantat dragostea mea in ochi, in priviri… o raspandeam in juru-mi: aveam o mantie bogata de fericire! Palmele tale dragi pe care le sarutam, ma cuprindeau, toata flacara trupului meu se topea in setea lor, obrajii-mi ardeau in vapai de… rusine, si-as fi ras… si-as fi plans…

Cat de mult te iubeam! Privirea ta albastra cand se cobora asupra-mi ma mangaia si ma iubea si as fi vrut nebuna sa o iau cu mine, sa plec in lume, in adanc, sa fim nestiuti de nimeni, sa ne iubim si-atat… Ce ceas rau mi te-a luat si te-a dus acolo unde eu nu aveam ce sa caut…? Eu… iubeam, nu vroiam sa fiu prinsa in iuresul cotidian, eu eram o fata tanara si atat…

Dar tu? De ce nu m-ai asteptat si pe mine? De ce nu m-ai lasat sa cresc alaturi de tine? De ce ai plecat? Poate nu am avut minte sa iubesc indeajuns… poate mi-a fost frica… de ce ar fi schimbat ceva jertfa mea? Te iubeam oare mai putin daca nu ma daruiam tie?…

Azi, au trecut atatia ani… si uite, eu tot la tine ma gandesc, si te iubesc la fel de mult ca si atunci dar, azi… tu nu mai esti soarele meu…

Tags: plans, ras, soarele, soarele meu, sufletul