Femeia

Author: I.N. Dragos

„La donna e mobile“ (femeia e nestatornica), este primul vers cu care incepe cunoscuta arie a ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Verdi, care reia ce spusese de mult Vergiliu in Eneida: „Varium et mutabile semper femina“ (femeia e mereu schimbatoare si nestatornica) sau Shakespeare in monologul lui Hamlet: „Frailty, thy name is woman“ (Slabiciune, numele tau este femeie!)

Dar exista infinit mai multe elemente care concura la respectul si extazul in fata femeii, pornind foarte simplu de la maternitate.

De altfel, un vechi proverb persan spune: „Munca unei singure femei e mai buna decat vorbele a o suta de barbati“.

Tot femeia este aceea care inspira „Iubirea care misca soarele si celelalte stele“, cum sustine celebrul vers al lui Dante cu care se incheie Paradisul, ultimul din Divina Comedie.

Iar Vergiliu, cantand dragostea poetului Cornelius Gallus, care, tradat de Lycoris, se retrage in Arcadia, in mijlocul pastorilor, si apoi in padure, spre a duce o viata singuratica, zadarnic insa, deoarece gandurile si inima lui se intorc la femeia iubita, incheie: „Omnia vincit amor, et nos cedamus amori“ (Iubirea invinge toate si noi sa ne supunem dragostei).

Ce-ar fi toate astea fara femeie, fara inefabila ei atractie?