Iubesti cu adevarat?
Palmele ti-au transpirat, inima-ti bate puternic, si rasuflarea ti s-a oprit in piept?
Nu e Dragoste, e Placere.
Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile de pe cel drag, am dreptate?
Nu e Dragoste, e Dorinta.
Il doresti pentru ca sti ca este acolo?
Nu e Dragoste, e Singuratate.
Esti acolo, pentru ca partenerul vrea sa fi?
Nu e Dragoste, e Loialitate.
Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti?
Nu e Dragoste, e Mila.
Esti acolo pentru ca te saruta si te tine de mana?
Nu e Dragoste, esti de neincredere.
Esti impreuna cu el doar pentru ca privirea lui/ei te face sa tresari un pic?
Nu e Dragoste, e Infatuare.
Ii ierti greselile pentru ca ti la el/ea?
Nu e Dragoste, e Prietenie.
Ii spui ca el/ea este la ceea ce te gandesti toata ziua?
Nu e Dragoste, e Minciuna.
Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el/ea sa se simta bine?
Nu e Dragoste, e Caritate.
Inima ta e plina de durere atunci cand el/ea este trist/a?
Atunci e Dragoste.
II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul ei/lui de a fi?
Atunci e Dragoste.
Plangi pentru durerea ei/lui chiar daca el/ea este puternic/a?
Atunci e Dragoste.
Ochii ei/lui iti vad adevarata inima, si iti ating sufletul asa de adanc ca te doare?
Atunci e Dragoste.
Ii vei da inima ta, viata ta, moartea ta?
Atunci e Dragoste.
Acum, daca Dragostea e dureroasa, si ne tortureaza, oare de ce Iubim?
De ce Dragostea este tot ce cautam in viata?
Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura?
De ce?
Pentru ca este… Dragoste.
Se intampla sa gasesti iubire in locuri simple si ciudate, sa treci fara sa stii pe langa ea. Poti s-o gasesti pe strada, in locuri neumblate, departe sau poate chiar in fata ta. Iubirea nu-i la nesfarsit si totusi capat nu-i gasesti.
E ca un labirint, in care alergi fara de rost, un camp, un camp imens pe care toata viata ratacesti si cauti un adapost. Ai vrut iubirea, ai vrut iubire sa gasesti departe-n zari nemarginite, ai fost un orb, ea s-a aflat in palma ta mereu, in aripile fluturelui, de vantul aspru zdrentuite, si chiar in culorile infinitului curcubeu.
Iubire, iubire poti gasi si-n a sufletului tau armura rece, in fulgii de zapada ce-ti cad pe chip neincetat, in iarna grea, in fiecare clipa ce spre eternitate trece, si visele pe care-n urma le-ai lasat.
Daca albastrul cer ti-a asezat iubire pe ploapele inchise, si obosit ai adormit sperand sa poti visa, trezeste-te, trezeste-te, zadarnic o cauti in ale tale vise, deschide ochii, e chiar in fata ta, e chiar aici.
at 6:47 pm
Si eu ma intreb deseori de chiar exista “dragoste adevarata”…si ajung la concluzia ca nu…chiar daca o traim sau o simtim..aceasta dispare in timp..nu stiu in ce masura putem sa mai spunem ca “a fost” adevarata..daca nu a tinut ca in visele noastre “toata viata”..probabil ca e dorinta,afectiune, prietenie..dar nu Dragoste..
Articolul defineste bine ceea ce spunem ca simtim:)
Bine v-am gasit
at 10:13 pm
opinia mea este ca dragostea adevarata este in momentul cand traiesti prin el,toate gandurile lui si ale mele trec printr-un filtru si doar cele comune raman.din pacate,in putine cazuri poate fi vorba despre o iubire pura….dar inca mai traim cu speranta ca ea exista!
at 12:06 am
Parerea mea e ca atunci cand iubesti cu adevarat esti dispus sa te sacrifici cu totul pentru persona ce-o iubesti.Sa renunti la tine…
at 10:17 am
iti poti da seama cu adevarat de iubire numai in momentul cand o traiesti cu adevarat..nu o simpla relatie..ci adunci cand nu mai exista decat 1 singura persoana=voi 2, cand totul se raporteaza la persoana iubita, cand da..zi si noapte te gandest la ea.
at 2:23 pm
aaa
at 3:15 pm
e grea intrebarea. de fiecare data iubim altfel. in fiecare iubire ragasim ceva in plus: poate intr o relatie gasim mai multa intelegere sau mai multa dorinta sau mai multa comunicare etc. dar de unde stiim k iubim cu adevarat? la ce tre sa renunti sa dovedesti o iubire? viata e destul de valoroasa sa dovedesti o iubire? e suficient sa te doara knd pe persoana iubita sufera? oare asta vrea iubirea noastra sa suferim si sa simtim durerea? nu cred ca stim knd iubim cu adevarat si nici nu cred k o sa aflam cine era iubirea vietii. poate nu am varsat nici o lacrima pt ea si nici nu ne a durut knd a plecat, poate pt iubire nu tre sa suferi, poate iubirea vietii e acea persoana kre nu ti a adus nici makr un strop de suferinta kre ti a lasta viata in cursul ei normal si nu ti a deranjat nici makr o secunda. knd iubim cu adevarat trebuie sa stim?
at 12:56 am
sunt de parerea k fiekre percepe dragostea in alt fel si astfel pt fiekre dragostea reprezinta altceva..insa atunci knd te simti implinita din toate punctele de vedere alaturi de el/ea atunci poti spune “DA, iubesc”..dar sentimentul dispare in timp..si nu mai raman dekt respectul, amintirile frumoase si dorinta de a sta langa el/ea pt “vremurile bune apuse”..insa aceste amintiri pleaca si ele dupa un timp..si ramai cu intrebarea :”oare a fost iubire? oare asta e tot ce pot sa simt si ce mi se poate oferi?” ..si apoi intalnesti iar pe cineva..si incep iar fluturii in stomac si povestea se reia..kiar dk de data asta, fiind mai inaintata in varsta, ti se pare k ai iubit mai intens..te mai gandesti uneori la primul..al doilea..dar in cele din urma iti dai seama k acest sentiment ce intruneste toate emotiile si trairile tale de bine nu sunt dekt limitate..limitate de o perioada de timp..lucru pe kre nu il poti controla..probabil k cel mai minunat ar fi sa ai taria sa treci peste acea perioada in kre simti k se sfarseste dragostea..sa iei o pauza..si sa te indragostesti din nou..de acelasi “el/ea”..posibil oare?