Ajuta-ti prietenii, dar vezi unde e limita!
Author: DeeA
Intr-o viata de om se intampla multe lucruri, unele bune, altele rele. Insa, sunt oameni care au o existenta atat de ciudata incat, oricat ar ajuta pe cineva, oricat ar dori sa faca bine, sau oricat ar dori, la randul lor sa fie ajutati, sa aiba prieteni, totul se intampla contra lor.
Am incercat atatia ani de zile sa ajut oamenii din jurul meu, sa cred ca exista persoane care mai au sentimente, care mai au suflet, care au un pic de recunostinta. Mi-am dat seama la un moment dat ca acele personae au incetat sa existe.
Ca in viata asta esti bun numai sa ajuti, numai sa crezi ca va exista cineva care sa te ajute, care sa fie langa tine sufleteste. Nu doream decat o prietenie, nu doream decat sa am pe cineva langa mine, un om care sa-mi fie alaturi la bine si la rau.
Poate, in prostia mea, mai sper si acum ca exista acea persoana. Se pare ca am tot asteptat, am tot ajutat, dar am ajuns sa mi se reproseze tot mie ca n-am facut aproape nimic sau chiar nimic. Si, acele persoane care au fost ajutate, care au avut mai mult decat puteai sa le oferi, pentru care ai facut sacrificii, ajung, la un moment dat, cand se vad mai presus decat ce ar fi putut ajunge pe cont propriu, sa uite, sa uite ca a existat un om care le-a fost alaturi si care ar fi vrut sa le fie alaturi si de acum inainte, poate intotdeauna.
Gramul de recunostinta pe care il astepti, pe care poate il meriti, prietenia care ai fi vrut sa dureze in timp, sa fie la fel de frumoasa ca la inceput, mai exista? Va mai exista vreodata?
Oricine crede ca poate fi iertat, indiferent ce ar fi facut. Dar fiecare om are sentimentele lui, oricat de tare ar parea o anumita persoana, chiar daca nu vrea sa-si arate suferinta, fiecare are dureri, amintiri frumoase sau triste, idealuri pentru care lupta.
Unii dintre noi poate exista in lumea asta numai pentru a ajuta pe altii. Exista oameni lasati aici numai pentru asta, dar si oamenii aceia isi doresc prietenie, spera sa aiba pe cineva langa ei, spera sa aiba macar un pic de multumire… Oare o gasesc vreodata? Oare ei, la randul lor, n-au nevoie de compasiune, de multumire, de o vorba buna?
Nu intotdeauna de intampla asa, deoarece oamenii sunt rai prin structura lor, chiar daca vei incerca sa-i schimbi, sa le arati o cale mai buna, sa le schimbi optica, sa-i ajuti sa vada ca in lumea asta exista si oameni mai buni.
Intr-adevar, sunt foarte putini, dar exista… Exista oameni buni, oameni care au trecut prin multe intr-o viata, oameni care stiu cum e sa fii singur, tocmai de aceea incearca sa fie alaturi de altii.
De-a lungul unei vieti am ajutat o multime de oameni, continui sa-i ajut, nu incetez sa-i fac sa se simta bine asa cum sunt, cu defectele lor, cu gandirea uneori stupida, cu fericirile si necazurile lor… Am luat pe fiecare asa cum e, n-am judecat pe nimeni, si in unele persoane am crezut asa cum probabil n-ar fi trebuit sa cred.
Cei care au mers pe drumul in urcare unde am reusit sa-i aduc s-au simtit foarte bine si, cand au realizat ca pot merge mai departe au facut-o. M-am bucurat din tot sufletul meu si, in acelasi timp, am incercat sa-i invat de bine in continuare. Dar, cand ajungi undeva, cand iti e bine, nu mai vrei sa accepti sfaturile acelui prieten care ti-a vrut binele, nu te mai intereseaza perioada in care ai format o echipa, iar omul care te-a jutat a ramas undeva, departe.
Am spus multora, nu uitati de unde ati plecat, nu uitati ca nu v-ati nascut invatati, incercati sa-i ajutati intr-un fel sau altul pe cei din jurul vostru, chiar daca numai printr-o vorba buna… Un om care sufera, un om care are un necaz, o durere, o dezamagire, ar dori sa auda o vorba buna, macar atat. E minunat sa gasesti in tine puterea s-o spui, puterea sa faci acea persoana sa se bucure, chiar daca numai pentru o clipa…
Atunci poti spune: am reusit sa fac ceva pentru cineva, am reusit sa aduc zambetul pe buzele unui om care sufera, care are nevoie de putina mangaiere, am reusit sa aduc pe cineva la un nivel unde era constrans sa nu ajunga sau n-avea cum sa mearga mai departe, am reusit sa-i dau incredere in sine, sa-l fac sa nu se mai simta singur.
Am fost multumita ca nu am trait degeaba, ca am putut face niste oameni fericiti, ca au putut sa-si gaseasca un drum in viata si sa-si atinga scopurile. Uneori ma gandesc de ce acei oameni au disparut pur si simplu, chiar jignind, inainte ca despartirea sa fie definitiva. Nu asteptam decat poate un multumesc pentru a fi impacata cu mine insami, pentru a sti ca n-a fost totul in zadar, pentru a avea multumirea de sine ca am reusit sa-i ajut sa se ridice si sa ajunga acolo unde poate meritau.
Mi-a ramas numai multumirea mea personala ca am putut ajuta pe cineva, ca cei pe care i-am considerat prieteni (unii au ramas tot asa, altii numai in amintire) au reusit sa mearga mai departe, si-au dat seama ca viata asta nu inseamna sa te tarasti numai dintr-un loc in alt loc, au reusit sa treaca peste suferinte si depresii, iar acum sunt fericiti sau macar traiesc altfel decat o faceau pana acum.
Pentru mine e extraordinar sa ajut pe cineva, am o satisfactie imensa sa vad ca cei din jurul meu pot fi fericiti, as face-o oricand cu toate dezamagirile care au decurs din acest lucru. Am multumirea mea de sine cu toate ca de la cei pe care i-am ajutat n-am avut nici o multumire. De multe ori m-am gandit daca e normal sa pun atata suflet, sa ajut in continuare, sa trec din nou prin dezamagiri… Si ma intreb: merita?
at 7:27 pm
da DeeA, cred k merita sa-i ajuti in continuare pe cei din jurul tau , chiar dak acestia uita sa-ti multumeask pentru gestul facut. Merita pentru tine. pentru tine ca om, ca personalitate….te simti util si asta iti da forta sa mergi mai departe , sa depasesti …frustrarea de a nu fi gratulata pentru gestul facut nici macar cu un cuvant, cu acel simplu mersi… si sa o iei de la capat. Prin urmare, iti doresc in continuare sa gasesti in tine resursele necesare pentru a-i ajuta pe ceilalti…..si pentru a face printr-un gest, lumea asta mai buna decat este. poate vor fi si altii care vor gandi la fel….si poate…odata vei primi si multumirile ….
iar pentru cei care sunt ajutati si care au alaturi asemenea prieteni, ca DeeA si probabil altii ca ea, sa nu uite totusi k un cuvant de multumire adresat celui care ti-a fost alaturi valoreaza mai mult decat orice, este recompensa pentru efortul lui de a-ti fi stat alaturi. Si nu e o injosire sa iti amintesti de cei care ti-au fost alaturi la greu…si te-au ajutat la nevoie….
at 1:26 pm
Nu numai ca merita,chiar trebuie s-o faci in continuare,dar nu trebuie sa astepti multumiri de la acele persoane,vei primi in schimb mult mai mult de unde nici nu te astepti…de la D-zeu…si consoleaza-te cu gandul ca nu tot ce sadesti rodeste…si totusi…ce n-a rodit si-a putrezit formeaza solul[temelia]ce va gazdui in viitor alte seminte.Ramai asa si nu vei regreta.
at 5:18 pm
Justificată întrebarea: merită.Da, merită, deşi uneori ai crede că nu, dar merită pentru că “cine dă lui îşi dă”.Îţi doresc să ai în continuare iubire pentru cei din jur, putere şi răbdare.Dureros este, nu când ajuţi, ci când nu ţi se primeşte ajutorul.
at 10:20 pm
Desi poate nu se vede imediat,aceasta bunatate a ta nu este uitata,ci ,precum semintele,va rodi si va lua forma unei plante foarte frumoase.Nu trebuie sa te simti deloc descurajata.Si eu sunt intr-o situatie ca a ta,si eu am aproximativ aceeasi gandire si aceeasi dorinta acuta de a face bine,dar incerc sa nu pun la suflet indiferenta oamenilor si lipsa lor de apreciere.Ma bucur sa vad ca exista cineva ca tine si mi-ar placea foarte mult sa tinem legatura.Te rog,nu te schimba.Faci ceea ce trebuie si te asigur ca merita cu prisosinta.
at 9:40 pm
Nu esti singura! Cineva foarte important e lang tine mereu…Desi nu Il vezi,El e acolo mereu, stie ce simti,te intareste,iti ofera o imbratisare prin adierea calda si iti spune:”Nu te teme; sunt cu tine…Mergi inainte pentru ca nu esti singura”.E vorba de Dmnezeu… poate te miri, dar in ziua da azi,daca nu-L ai pe Dumnezeu,viata este fara speranta…Am trecut si eu p-aici, nu gaseam nici o solutie,ma aflam intr-o groapa din care nu puteam iesi…si, intr-un final, am gasit solutia pe care o asteptam de mult…Am avut incredere in Dumnezeu si El mi-a aratat ca ma iubeste…Si pe tine te iubeste, Si-a dat viata pentru tine…nu are cum sa te uite…Zambeste!! si ai incredere ca atunci cand suferi,Cineva stie si Acela este Creatorul Universului. Exista altcineva mai puternic? fii sigura ca nu! Ai incredere in El si ai incredere ca prin El tu poti muta si muntii!!! 🙂 Roaga-te! spune-I Lui ceea ce simti si vei fii eliberata!! Doar ai incredere!!
at 10:10 pm
Si eu sunt intr-o sit.limita si singurul de care INCERC sa ma apropi este DUMNEZEU,avand in vedere ca este este o perioada de post(pe care pt. prima oara in viata mea imi doresc sa-l tin ).stiu ca nu cu o floare se face primavara ,dar daca a fost sa mi se intample o asemenea incercare in viata (si multa lume este suparata,furioasa pe mine)….am dat dovada de multa inconstienta si nesabuinta singurul care ma poate INTEGE este Bunul Dumnezeu,in care cred si atat……
Doamne Ajuta si fa-i pe cei pe care i-am dezamagit sa ma ierte !!!!!!