|
|
Am avut si eu partea mea de dezamagiri, asta ca sa nu ma lamentez din nou spunandu-le suferinte... De fiecare data am crezut ca am murit, eu, cea care obisnuiam sa fiu, eu, ecoul sufletului meu, eu...
Ei bine vreau sa va spun tuturor ca nu e asa!!! Cu timp, cu rabdare, am ajuns sa ma uit in oglinda si sa rad, sa ma iubesc din nou, astfel incat sa ii pot iubi si pe cei ce mi-au fost alaturi.
Uneori ma mir si eu de mine.. rad si acum. Tocmai am fost la o lunga plimbare prin ploaie, eu-copilul, si am sarit prin baltoace, si mi-am scuturat flori de tei din par, si am facut o vizita prietenei mele, dupa care am facut o sedinta foto cu un melc! Ma am pe mine, ma iubesc... cu asta ramane oricine pana la urma... cu iubirea, stima si respectul de sine...
Iar cei norocosi, asa ca mine, raman dupa erele lor intunecate, cu prieteni...
Am fost insuportabila, enervanta, iritanta si ar mai fi cateva dar nu vreau sa exagerez... Atat de multa bucurie imi aduce in suflet amintirea prietenelor mele ce m-au lasat sa cad in felul meu... ca sa ma ridice in felul lor... si le ador!!! Le multumesc!!! Plang de fericire pentru ca le am!!!
Am o familie pe care o iubesc... nu e vorba de o familie ce am intemeiat-o eu... Nu... e vorba de familia ce mi-a dat-o Dumnezeu: mama, tata, fratii mei... Ei bine, ne intelegem bine foarte rar... dar foarte rar... Asta ma face sa ii iubesc si mai mult pentru ca prin asta m-au invatat sa imi sustin parerile sau sa cer iertare, m-au invatat ca suntem toti diferiti si ca trebuie sa ne sarbatorim diferentele...
Am mai luat aminte de la ei ce inseamna sa nu fii iubit si asa m-au invatat sa fiu fericita pentru cele mai mici lucruri... Poate suna ciudat, dar ii ador si pe ei!!! Ii ador pentru ca ma ador pe mine, iar fara ei nu as fi fost la fel... Mai am si visele mele! Ei bine, fara ele chiar as fi fost seaca.
Iar acum spre final... marturisesc, ca acum cateva luni am supravietuit unei tentative de sinucidere... Nu supravietuirea de moment a fost mai grea, ci cea de dupa... a fost ingrozitor... Eram moarta, dar mi-am revenit...
Asa ca de ce sa nu vorbim despre prietenie, despre respect, despre familie si vise, si multe altele care ne fac sa fim noi? Iar barbatii... sa vina, sa plece... noi ramanem... asa cum suntem... Ne iubim, asa cum suntem...merita!!