Romania este tara tuturor posibilitatilor si cu siguranta ai simtit-o pe pielea ta de nenumarate ori. Taram al imprevizibilului, necunoscutului si neasteptatului, invaluit pana peste cap in misterul lui Blaga, te socheaza intotdeauna cu alternativele sale.
Cu totii ne-am obisnuit cu personalitatea ei dificila, cu incapatanarea si cu unicitatea sistemului ei de valori. Ca român, te hranesti cu incertitudinea care in acelasi timp te consuma pana la epuizare.
Nu mai esti usor de surprins, te astepti la tot ce e mai rau si perseverezi in cautarea unei logici cotidiene inexistente. Romania e o continua provocare ce-ti sadeste in suflet neliniste si te obliga la inovatie, exersandu-ti inventivitatea de neegalat.
„Exodul” Erasmus intr-o Anglie total diferita m-a facut sa-mi privesc patria dintr-un alt unghi si sa ma minunez si mai tare. In cele 3 luni, componenta afectiva a personalitatii mele m-a facut sa anihilez inconvenientele si sa ma raportez (surprinzator!) la partile ei bune.
Ma enerva monotonia si conservatorismul englezilor, faptul ca stiam in fiecare secunda ce se va intampla, zambetele lor ce mie imi apareau ca grimase, amabilitatea exacerbata ce ascundea cu siguranta falsitate. Daca ma pierdeam in albastrul cerului necomestibil pentru un moment, ma trezeam cu acel „Are you ok, love?“ obsesiv...
Imi lipsea dezinteresul romanilor, indiferenta, creativitatea si micile certuri la colt de strada, rivalitatea dintre generatii manifestata in autobuze, agresivitatea verbala si limbajul colorat (care nu se limiteaza ca acolo, la un simplu fuck)... imi lipsea Romania pentru ca uitasem cum e sa o simti pe pielea ta.
Dar m-am intors la mancarea noastra de o savoare inegalabila si la berea de 50 pence (nu de 2 lire jumate) pentru care trebuie sa suport nesimtirea, dezorganizarea si birocratia cotidiana...
Si o sa le indur pentru ca sunt o nostalgica si fiindca imi plac paradoxurile – si unde poti gasi o combinatie mai ciudata de vechi si nou, de initiativa si delasare, de prostie si inovatie, de zapada si noroi, de jeepuri si gropi cat urmele de meteoriti?
Doar acasa la noi... in Romania, care, dupa cum e promovata pe scena turismului international, ramane „simply surprising“...
Inedit - Piata de duminica Ochesc o taraba pe care se lafaie un soi de rosii de culoare oranj. Sunt mari, inegale. Se vede treaba ca au purtat lupte grele sa razbeasca la t ... continuare »
Inedit - Sesiunea trece, studentii raman (pe vara)… Dar ce-i asta? Cineva trage de mine… Oi fi adormit in alt pat? Nu, nu se poate… Astea-s lenjeriile mele, proaspat spalate pe 50.000 la camera de ... continuare »
Inedit - Poveste Va scriu pentru ca acum, in preajma sarbatorilor, incep sa ma minunez cat de repede trece timpul! Va scriu pentru ca in fiecare zi ma bucur ca su ... continuare »
Inedit - Femeia la 30 de ani O femeie trecuta de 30 de ani nu te va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe la ce te gandesti. Ei nu-i pasa la ce te gandesti. Daca o ... continuare »
Inedit - Aventura cochiliei Am deschis usa, am aruncat geanta in casa si m-am indreptat pe scari spre MELC. Blocul are 14 etaje. Cand am ajuns langa el, io am vrut sa-l mang ... continuare »
Inedit - Blestem pe drumuri de munte Am urcat pana la cota 2000 pentru a cobori apoi spre Valea Ialomicioarei, cu gandul de a ne opri la cabana Pestera.
Surpriza! Nu aveau locuri. ... continuare »
