V-ati gandit vreodata la asta? Eu nu. Si totusi, paianjenii plang... Plang cu lacrimi de roua, pentru doua suflete care s-au intalnit, intr-o lume ciudata, reala, plina de cutume si au trait o poveste de dragoste.
O poveste cum n-a mai fost. Interzisa, plina de pasiune, de retineri, de trairi ascunse, de vorbe nespuse, povestea lor nu are un final fericit. Finalul povestii, tot ce ramane dintr-o pasiune nebuna, plina de trairi de exceptie, ei bine, da, finalul este povestea insasi.
Canoanele vietii moderne, ale religiei si sistemul de valori, modern dar inchistat totusi in trecut, au impiedicat o continuare de vis a unei relatii incredibile intre doi oameni, care s-au iubit asa cum doar in basme se intampla.
Prin ce iese in evidenta aceasta poveste? Dincolo de faptul ca tot ce s-a intamplat este trist si dramatic, a existat o magie, o vraja nevazuta, ce i-a legat, si ii va lega si dincolo de moarte...
Poate ca se putea sfarsi cu happy end, dar atunci nu ar mai fi fost magie, ar fi fost doar o poveste ordinara, a doi oameni ce s-au iubit pana la adanci batraneti. Cunoastem cu totii legenda fructului oprit, a iubirii interzise, si totusi, dincolo de lacrimi si strangeri de mana furate, dincolo de pasiunea nebuna si scene de dragoste nebunesti, baza acestei relatii a fost, este si va fi ciocnirea intamplatoare a doua suflete pereche.
Un Big Bang al iubirii, neprevazut si fara o data precisa, violent ca o ciocnire a lumilor, cu o brutala trezire la realitate, a umplut, paradox de dragoste si suferinta, momentele unei povesti scrise cu cerneala stoarsa din suflete ranite.
E o poveste adevarata, despre El si Ea, fara siropuri, fara exagerari, o dragoste reala, cu mesaje dureroase, trairi spuse si nespuse, si care, poate, intr-o alta viata, ar fi putut fi altfel.
Ar fi putut fi o poveste tesuta cu matase alba, depanata la colturi de paianjenii lumii, fara lacrimi, doar cu extaz si fericire.
Dar acum paianjenii plang... Totul plange. Plang si El si Ea.
Ice...este absolut superb.desi nu ma incadrez in publicul tinta al site-ului ma identific cu multe dintre trairile impartasite.Ori eu traiesc o asemenea poveste si simt ca finalul nu este departe.Insa stiu ca orice s-ar intampla nu pot sa pierd nimic,am castigat atat de mult in scurtul timp decand am fost "prins" incat nu o sa pot avea regrete.Unul singur insa tot va ramane faptul ca eram constient de sfarsitul trairii inca dinainte de a incepe,in afara de mine si de ea nimeni si nimic nu ne vad convergenti.Mi-ar placea sa stiu mai multe despre povestea paianjenilor.
Eu am astepat aproape vesnicia, am cladit milioane de vise, am spulberat mii de sperante si doar lacrimile au ramas ...lacrimi pentru cewa ce nu a fost nu este si nu va fi niciodata .Oricum voi fi aici ,voi invinge eternitatea cu iubire ,te voi astepta si desi stiu k nu vei veni imi doresc aceea iluzie care-mi dadea aripi ....pacat k d multe ori cel ce iubeste sufera iar celalalt isi bate joc sau e indiferent:( oricum astep acee minune ....ori vei veni ori voi uita ....abisul dulce al iubirii........
Da , este atat de adevarat...Traiesc o asemenea iubire, am astepatat-o 7 vieti,mai apoi 7 ani l-am iubit fara sa banuiasca macar, se implineste acum , e iubire furata, e iubire interzisa, e prietenie totala ,tridimensionala, e intelepciune , daruire si renuntare, intelegere si sacrificiu.De cate ori trecem unul pa langa altul parca trecem unul prin altul , purificandu-ne si desavarsindu-ne.E minune, e fericire amestecata cu tot atata tristete,Dar ameritat sa astept o vesnicie ca sa se intample...
ICE,o sa-ti scriu ceva si sper ca totul o sa fie bine pentru tine!
Din seara larg deschisa ca un scrin,plutesc in noapte lucrurile lin.Prietene,luminile ne apartin,ca un dans pe-un povaras domol,simtim cum mersul ni se despresoara,si spatiile se-ntind ca panze stol!Simtim cutremurarea cea profunda si-n zborr suim cand lumea se cufunda.Tu ,prietene,sa ningi in propria-ti lumina si sufletul sa soarbe ce-i clar si fara vina,parfumul darniciei in juru-ti sa reversi ca floarea ,si sa bucuripe cei de sansa stersi.Sa nu lasi sa te-nghita deznadejdea neagra,sa fii cumpatat in toate si altfel vei curge lin si drept prin viata.
Exista dragoste? - Vapaia sufletului meu... Te-am pierdut oare pentru totdeauna? Sincer, sper din tot sufletul, sa pot sa te mai vad macar o data. M-am indragostit prea repede de tine, te i ... continuare »
Exista dragoste? - Anii au trecut... Pasiunea vine inca o data. E ciudat. In cele din urma nu stim niciodata sa ne despartim, viata o face pana la urma, e adevarat, este si parerea m ... continuare »
Exista dragoste? - Marturie pe lumina! Sa decad oare in gustul amarui al aromei de tei care a incheiat ciclul „Povestea lui si a ei“?
Pleaca si fiecare miscare care o face… aduce c ... continuare »
Exista dragoste? - N-am invatat sa nu iubesc Intr-adevar, se pare ca am gresit totul in viata datorita faptului ca n-am invatat sa nu iubesc. Mereu si mereu am iubit si am oferit tot ce am a ... continuare »
Exista dragoste? - Viata In fond destinul nu se schimba si daca iti este dat sa nu fii iubit, orice ai alege, orice ai spera si orice ai face pentru asta, nu vei fi iubit ... continuare »
Exista dragoste? - In viata asta... M-am trezit in seara asta mergand singura pe strada si mi-am dat seama ca am invatat sa fiu singura. Am invatat sa las totul in urma, sa merg sin ... continuare »
Exista dragoste? - Indepartare Si totul, culmea, nu neaparat din vina noastra; asa credeam, acum nu mai e la fel. Intr-adevar, dupa cum ai spus: poate nu ne e dat sa fim impreu ... continuare »
