Lumina ochilor nostri ne tradeaza cu inocenta Dragostea si suferinta... e aceiasi care ne lumineaza chipurile obosite de cautare si dorinta...
Suntem facuti din trupul pamantului, din chipul de nepatruns al sferelor ceresti, iar lumina din ochii nostri ne tradeaza existenta.
Suntem fii acelor trairi intense, launtrice, de care ne e intotdeauna teama. Ne e teama de nesansa, ne e teama de necunoscut, ne e teama de noi insine...
Nu ne cunoastem indeajuns trairile si pornirile, si mergem mereu in umbra trecutului chiar daca nu ne place. Lacrimile care ni se scurg pe obrajii fierbinti topesc intr-o clipa dorinta ascunsa ca ne vom mai intoarce candva la momentul de inceput al existentei noastre...
Traim prin necunoscut, prin carari de stele si vise, dar ne dam seama mult prea tarziu de ce am pierdut...
...vom putea regasi momentul? ...vom putea retrai clipa? sigur e foarte greu...
Pentru noi toti greseala de atunci devine speranta pentru acum... Nu e oare prea tarziu? Nu e oare prea mult? Dorinta si desertaciune e totul... uitare si speranta... sufletul tanjeste dupa o clipa de liniste, dupa o unda de singuratate
...suntem uneori singuri, dar totusi inconjurati de suflete care ne inteleg gandurile... Inima noastra tanjeste dupa singuratate... dupa vraja si mister... dupa dorinta si impacare...
De multe ori traim cu amintirile trecutului, retraim clipe de mister si ne dorim sa fie adevar; dimensiunea timpului e alta, dar oare ne putem invinge temerile pentru a fi NOI chiar si pentru cateva momente care pot parea eternitate... sa schimbam cursul vietii?! Nu.
Daca am fi trait in alt timp cu siguranta ca am fi fost condamnati la destin si resemnare, la minciuna si dezamagire... In vremurile de acum este si mai greu: ne frangem cu greu aripile dormice de zbor spre cunoastere si dorinta, spre acel ceva pe care nu l-am avut (POATE) niciodata! Sufletul nostru e de cele mai multe ori plin de amaraciune si nu stie sa gaseasca calea spre libertatea de a alege...
De a alege CE - CUM – CAND – UNDE... DE CE... De a trai prin miresmele dulci ale adolescentei noastre, in timpul acela care a stat o clipa nemiscat pentru a ne face NOUA loc sa traim, sa iubim, sa speram, sa dorim, sa fugim, sa uitam...
Privita din perspectiva afectivitatii, viata se contureaza prin trairile sufletului, prin implinirea sentimentelor profunde, prin realitatea obiectiva a lumii sufletului.
Sentiment, judecata, manie, ura, dragoste, iubire, destin... le implinim prin forta sufletului, mai puternica decat cea a trupului...
Timpul s-a oprit o clipa pentru a regasi orele pierdute. S-a strecurat in sufletele noastre pline de suspine si s-a preschimbat in Dorinta si Destine.
Sperante... - Astept un miracol M-ai cucerit, m-ai facut sa te iubesc cu toata fiinta mea... si eram atat de fericita, crezand ca ma vindeci de toate suferintele trecutului... s ... continuare »
Sperante... - Sa speri din nou Am avut puterea sa mai cred ca viata mea ar avea un alt sens, ce bine m-am simtit in clipa aceea. O vorba, un cuvant, o raza de lumina in viata a ... continuare »
Sperante... - Nu vreau sa-l uit! Si totusi sunt aici... cu ochii in lacrimi si scriu despre tine... De ce? Poate asa voi incepe sa te uit, voi avea curajul sa incep sa te uit!
... continuare »
Sperante... - Iluzii Dupa multe zile si nopti adorm si atunci apari tu iubitule si ma imbratisezi, ma saruti asa cum numai tu stii sa o faci si imi soptesti aceleasi ... continuare »
Sperante... - Daca... Doar daca ai putea sa vii sa ma cauti in visul meu, unde esti prezent mereu, asa te-as putea tine langa mine, langa tot ceea ce simt... eu singu ... continuare »
Sperante... - Nazuinte As vrea sa trec mai usor peste toate, sa alung tristetea, sa redevin ceea ce am fost.
As vrea sa gasesc o sita care sa cearna tot trecutul meu ... continuare »
Sperante... - Alerg Degeaba imi trimite arsita, chem noaptea in ajutor si ea imi trimite visele cu tine. Si alerg din nou sa te prind in vis, degeaba, esti inconjura ... continuare »
