Astazi am impresia ca am ajuns la un sfarsit… la un punct in care se termina totul, la un punct in care regretele s-au adunat si bucuriile nu mai exista… la un punct in care sufletul meu nu mai are o definitie.
Stau si ma intreb cum am putut iubi o data, cum am putut simti tot ce am simtit, cum am crezut ca sentimentele mele sunt impartasite de altcineva si cum am crezut ca pot fi iubita, ca imi pot imparti viata cu cineva.
In acest moment, totul pare atat de indepartat, totul pare chiar ireal, de parca nu as fi trait tot ce am trait, de parca nu am avut pana acum o viata. Mi se pare ciudat… chiar straniu. Sa nu imi mai aduc aminte ce am simtit, sa nu mai stiu cum era cand eram iubita, cand am crezut ca pot fi fericita ani si ani…
Totul s-a transformat in nimic, intr-un nimic mai mult decat insuportabil. Daca ajungi sa analizezi acest nimic, afli de fapt ca o intreaga existenta nu a insemnat mare lucru si ca atatea vise si sperante se duc, incet incet, o data cu varsta, o data cu speranta de a mai simti ceva.
As vrea sa mai pot simti apropierea cuiva, sa mai am sentimentele de altadata, sa pot avea pe cineva langa mine, sa pot fi sigura ca este al meu, sa nu mai fiu trista, sa nu mai simt numai dezamagire, sa pot crede ca voi mai putea iubi vreodata, sa pot crede ca as mai putea fi iubita de cineva.
Azi, cand simt ca sufletul meu este sfarsit nu mai pot crede ca exista dragoste adevarata, nu mai pot crede in destin, nu mai am nici o speranta. Incerc sa mai traiesc, cu toate ca imi este sila, incerc sa mai merg pe un drum care a fost cel ales de mine, dar a carui desfasurare si destinatie nu este cea dorita de mine.
Si asa alerg prin aceasta lume, cu sufletul indoit, cu sufletul sfarsit, cu putina farama de incredere care mi-a ramas, cu amintirile care ma impovareaza, cu sentimentul ca nu voi mai iubi niciodata…
Draga mea...povestea ta este deosebita, si o apreciez enorm de mult pentru ceea ce ai comunicat acolo. Aceelasi destin l-am avut si eu, traiam doar pentru ca nu aveam curajul sa-mi distrug viata, traiam pentru c aveam o slabiciune pentru mine...dar eram seaca, pustiita de orice ca si tine! Vei iubi, de asta te pot asigura, vei iubi mai intens, mai patimas, mai sensibil decat a fost atunci....vei iubi si vei fi iubita pentru ca meriti....
Nu-ti fie teama sa pasesti pe drumul tau, pentru ca dincolo de suferinta, la capat se afla obligat va fi si partea ta de fericire, partea ta de iubire....VEI FI IUBITA SI INCA CAT!
daca nu ar fii suferintza nu ar mai exista speranata si daca nu ar fii dezamagirea nu ar mai exista iubirea totul ii un cerc di care trebuie sa stii sa iesi cu capul sus si cu dorintza de a invatza ceva nou
Idealuri - Templul Ochii - ferestre deschise spre lume, cer si lumina.
Buzele - petale gingase de trandafiri, care alina, saruta si soptesc cuvinte ... continuare »
Idealuri - Sentimentul Nu ar trebui sa fie ceva deosebit, probabil sunt mult mai multi care il simt, dar probabil se manifesta altfel, e de la om la om, pot sa il asoci ... continuare »
Idealuri - Suflet ratacit Vieti la rand a tot cautat, a incercat sa evolueze slefuindu-se, dar inca aspira spre culmi mai inalte.
Si cand a intalnit nimicnicia celor di ... continuare »
Idealuri - Omul din visul meu Trebuie sa lupti pentru iubire si nu stiu victima cine e? Nu merita oare dragostea mea?! Daca se poate numi asa... nu merita ea poate dragostea t ... continuare »
Idealuri - Indepartare Nu ti-am cerut sa lasi nimic pentru mine, nu te-am deranjat niciodata cu nimic, poate numai cu sentimentul ca esti din ce in ce mai rece si mai i ... continuare »
Idealuri - La revedere! M-am inselat… nimic nu a fost asa cum credeam. Am avut intr-o clipa nevoie ca acel om sa fie alaturi de mine si s-a dovedit ca nu poate fi asa, s ... continuare »
Idealuri - Din lumea viselor Odata, intr-un cerc de cunoscuti, am remarcat un personaj pe care nu-l mai vazusem, un tip cam straniu, inalt, brunet, fascinant; cel mai mult m- ... continuare »
