Arta de a oferi un cadou

Cadoul nu constituie o obligatie. El nu poate fi cerut, comandat sau sugerat decat in cateva situatii speciale.

Introdus pe date de: 2006-03-07 21:59:16

Insa un om bine crescut va primi cu placere cateva sfaturi in acest domeniu. A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu  discretie este un semn de noblete sufleteasca. Exista oameni  generosi, dar exista si oameni meschini si zgarciti.

Este usor de observat ca o persoana care nu intra intr-o casa cu mana goala, este privita cu mai multa simpatie, decat musafirul care se scuza de fiecare data ca la florarie era inchis!

Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare  placere, dar cu o conditie: sa  fie  date  din  suflet  si dezinteresat.

A oferi un cadou profesorului la care copilul tau este  amenintat de corijenta sau medicului pentru un certificat de  concediu la care nu ai dreptul, nu sunt semne de politete, ci dimportiva.

De asemenea, nu vom da cadouri unei cunostinte venite din  strainatate, cu o situatie materiala mai buna decat a noastra deoarece o vom obliga sa-si bata capul ce sa ne trimita sau ce sa ne aduca de acolo cu prima ocazie. Cu atat  mai neplacut e pentru cel care a primit un dar oarecare, sa citeasca lista de... comisioane pe care i-am  pregatit-o!

Intre prieteni, in  familie, intre indragostiti se pot face cadouri oricand. Nu trebuie sa asteptam o zi festiva pentru a-i darui prietenei noastre o pereche de manusi de bucatarie de care are mare nevoie sau bunicii o pereche de papuci comozi pe care i-am gasit din intamplare la magazin.

In schimb, vom fi mai putin "generosi" cu odraslele noastre,  pe care nu le vom obisnui sa astepte in fiecare zi un  cadou. Pretentiile lor nu se vor termina niciodata si se vor transforma in adolescenti egoisti si rasfatati. Apoi, riscam  sa ne puna in situatii delicate, intreband cu obraznicie  musafirii: "Ce mi-ai adus?"

Daca am rugat pe cineva sa ne cumpere un obiect, oricat de  mic, ne interesam de pret si-l vom achita imediat. Dar daca persoana care ne-a facut serviciul isi exprima dorinta de a ni-l face cadou, nu prelungim discutia la nesfarsit.

Multumim, acceptam si... tinem minte! Sa nu abuzam de  prietenii nostri rugandu-i in permanenta sa ne cumpere cate  ceva, mai ales daca nu le putem face si noi la randul nostru  mici servicii. Treptat, o astfel de persoana isi va pierde  simpatia celor din jur!

Nu vom face daruri costisitoare, chiar daca avem  o situatie materiala infloritoare. Nu este o dovada de bun gust si poate provoca, mai devreme sau mai tarziu, un conflict nedorit. Se poate oferi orice alt obiect util, de la un deschizator de conserve pana la o tigaie de teflon, uneori chiar si lucruri de mancare. Dar si aici se impune  un minimum de tact.

Nu-i vom aduce unei prietene mai sarace de ziua ei un kilogram de carne. Insa niste cutii frumoase de branza frantuzeasca, sardele sau pateu pot fi foarte bine primite.

Un cadou trebuie gandit, cumparat, ambalat, oferit. Trebuie  sa fie frumos, util si sa provoace o adevarata placere  celui care il primeste. Tocmai aceste dificultati dau unui  cadou o valoare deosebita si nu pretul lui. Acesta va fi  inlaturat cu grija.

Exceptie fac cd-urile si cartile, de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge! Se va pune intre filele ei o hartie eleganta sau o carte de vizita pe care ne putem  exprima gandurile bune. Dedicatii si autografe pot fi date  numai de catre autori. Cel care a primit-o si doreste sa o  pastreze are voie, inainte de a o pune in  biblioteca, sa  se semneze discret pentru a nu o incurca mai tarziu cu o  alta ce nu-i apartine.

Dupa ce am aflat sau am ghicit dorintele celor carora vrem  sa le daruim un obiect oarecare, il cumparam din vreme si  il punem  bine. Vom evita astfel aglomeratiile din magazine  in preajma sarbatorilor si ne vom cruta multi nervi, deoarece ca un facut, tocmai lucrul cel mai banal pe care ni l-am propus sa-l cumparam... nu se gaseste! Exceptie fac dulciurile si florile.

Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestand ca e prea scump, ca nu trebuia sau, mai rau... ca are oroare de bibelouri. Va multumi, se va bucura si chiar va reveni cu comentarii agreabile de cateva ori in aceeasi seara. Daca un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemultumirea. In nici un caz nu vom spune: ce sa fac cu aceasta sticla de vin? Mai am cateva!

Copilului ce s-a straduit sa ne aduca un ruj ce nu ni se  potriveste sau un vas de flori care nu ne place, nu-i vom  face atunci, pe loc, nici un fel de observatie. Vom deschide  o discutie pe aceasta tema cu alta ocazie si il vom invata  cum se cumpara un cadou.

Cel care a facut un dar nu va insista foarte mult sa afle daca ne place sau nu.

Este firesc sa cumparam suveniruri cand calatorim. Tot  firesc este sa le oferim familiei si cunostintelor noastre  cand ne inapoiem. De cele mai multe ori aceste obiecte sunt  kitchuri. Ce ne facem cu "gondola" primita de la Venetia? Cu "Tour Effel" primit de la Paris?

Nu ne poate obliga nimeni sa ne uratim viata uitandu-ne toata ziua la ele. Le vom pune toate la un loc, intr-un  dulap sau intr-o debara, si la prima curatenie generala, ne  vom lua inima in dinti si le vom arunca!