aveti dreptate tristetea ne doboara ,si eu la fel ca voi traiesc clipe de groaza ,am un sot de invidiat are ochi pentru toata lumea si mila dar pentru mine nimic ,va scriu cu lacrimi in ochi nu stiu ce mai vreau .a si vrea sa i au totul de la capat dar am realizat prea multe sa ma opresc aici ,traiesc cu tristetea in suflet si cu frica de orice zi ,plang singura lucrez intrun domeniu numai cu barbati toti ma respecta ,lumea cu care intru in contact zilnic ma invidiaza dar nimeni nu stie ca dupa terminarea programului la servici ma asteapa cosmarul de acasa , lucram impreuna la aceiasi unitate toti cred ca suntem familia perfecta dar toti se inseala . ganditiva fetelor inainte sa va casatoriti ca frumusetea este trecatoare dar frumusetea sufletului ramane .

• Email
• ioana
• 2010-02-25 20:48:21

frumoase amintri

• Email
• sorina
• 2010-02-02 18:09:45

fiecare om are o poveste de viata sau una d dragoste,uneori ambele.Povestea mea nu este chiar asa d grea.....asa o konsidera unii....la doar 15 ani jumatate am kunoskut un baiat care este mai mare decat mn ku aproape 8 ani,,m-am indragostit d el,,a durat o perioada pana am fost impreuna.apoi eram d nedespartit...toata lumea era impotriva noastra mai putin familia lui,la cei aproape 24 d ani ai lui are sh un suflet nevinovat care nu sta ku el .......era vara sh ne-am hotarat sa fim impreuna,eu un simplu kopil,el era deja trecut prin viata,stiia ce este bn sh rau ,stii cv despre viata,ce inseamna,,,.....langa el am invatat sa traiesc sh sa pretuiesc viata...uneori kdeam in melankolie,simteam k nu mai pot,imi venea sa mor dar el era langa mn mereu m ainkuraja k nu este bn sa renunt l viata...ma durea sh ma doare f mult k tatal meu natural este departe d mn sh k nu il kunosk....este greu sh doare ....dupa o periodata de vreo 3 luni,iubirea mea a plekt departe d mn la mii de km,au fost aproape 2 luni pline d chim,de lacrimi de suferinta pt k era departe..usor usor se apropiau sarbatorile ,deja Sf.Nucolae trecuse sh viata mea nu venise aksa....urma k sa fiu sh de craciun singura sh trista dar dumnezeu nu a uitat d noi,nu a uitat k ne iubim sh k suferim sh l-a adus aksa d craciun..eram f ferikita k a stat langa mn ......eram d nedespartit....................in kiuda faptului prin kte am trecut,am ramas tot impreuna,,,viata sh lupta in 2 invinge orike greutati....sfatul meu este sa nu renuntati nikiodata lpersoana iubita,,,sa fiti alatauri d ea l bn sh l rau...nu va bateti jok d sentimentele nimanui k roata se intoarce....iubiti sh veti fii iubitii...............am doar 16 ani akum sh stiu ke inseamna greul nu sunt in stare sa dau sfaturi nimanui sunt un om l fel k totiii ceilaltii...am trekut peste toate pt k am stiut pe kn sa tin aproape ,am tinut langa mn persoana kre ma iubeste sh o iubesk.......................nu uitati nikiodata d sentimentele pe care le aveti pt knv sh d cei care le au pt voi..........

• Email
• oana...
• 2010-01-15 10:17:51

e greu uneori sa nu te inteleaga nimeni

• Email
• oana.....
• 2010-01-15 10:02:03

tot citesc ... poveste mea e trista ...am aproape 20 de ani tatal meu a murit acum 3 luni de cancer....era cel mai bun tata din lume nu-mi lipsea nimik ...ma iubea neconditionat...imi face toate placerile era ca o prietena ai spuneam ofurile mele imi dadea mereu sfaturi avea grija de mn....dar nu mai e ...aam un iubit de aproape un an luna asta pe 23 fac un an..ma cert tot mereu cu el am gresit si yo nu zik dar de foarte mult timp incerc sai demostrez cat inseamna el pt mn si cata nevoie am de el ....atunci cand tatal meu a murit a murit si o parte din mn imi este destul de greu sa fac ceva fara sa ma gandesk la el Ma simt atat de singura de numarate ori am am vrut sa iau pastile sa nu mai simt durerea asta ....dar ceva parca nu ma lasa sa renunt la viata asta ....de kkt... .Eu am fost o fire vesela mereu razand mereu glume pe capu meu...acum simt ca nu mai am motiv sa traesc...

• Email
• alisa
• 2010-01-13 12:57:29

Nu înţeleg de ce îmi vine greu să scriu despre stări prin care am trecut de atâtea ori. Cel mai rău îmi pare, de fapt, că ele nu pot fi descrise şi surprinse în esenţa lor. Pentru a le înţelege, trebuie să treci prin ele. Şi aici, există anumite etape de parcurs. Am fost întrebată acum ceva timp dacă aş alege fericirea eternă desigur dacă acest lucru ar fi fost posibil, ţinând cont şi de faptul că toţi căutăm fericirea pe parcursul vieţii – cel puţin aşa îmi place să cred. Da, aş alege fericirea. Însă nu eternă. De ce? Ar însemna să învăţ să uit sentimentul de melancolie şi tristeţe, şi nu vreau. Nu vreau doar una singură în viaţa mea. Le vreau pe toate cele trei, şi pe celelalte care mai rămân. Mi-ar fi dor de ele. Parcă aş pierde ceva din mine, şi aş înceta a mai fi eu. Şi da, zâmbetul celui care suferă e mai dureros decât lacrimile celui care plânge… Cred că totul în viaţă ar trebui să se găsească în mod ponderat, pentru a se stabili un anumit echilibru al lumii. Dacă nu se găseşte, atunci ar trebui ca noi să facem tot posibilul ca să se găsească. Să fie vorba şi aici de alegere? Poţi afirma că trist eşti când alegi să nu fii fericit, şi că de fapt, noi suntem cei care alegem să vedem partea urâtă a lucrurilor pentru a ne pune în postura de victime? „Fiecare stare sufletească tinde să se adapteze unui exterior corespondent felului ei specific sau să transforme acest exterior într-o viziune potrivită naturii ei. Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior. În melancolie, îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur. Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză şi vagă, ce nu atinge niciodată o adâncime şi o concentrare intensă, tristeţea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristeţea câştigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia creşte.

• Email
• cristina
• 2009-09-18 15:21:07