Si Emile Zola, ca si Balzac, manca mult, delectandu-se cu ficat, rinichi, creier si stridii. De altfel, stridiile sunt preferate, intrucat ar avea virtuti afrodisiace, ca si caviarul.
In proza sa vom intalni multe feluri din bucataria franceza: piure de sparanghel, clatite umplute cu trufe si cu carne de iepure, pateuri de parmezan, crap de Rin a la Chambord, spinare de caprioara a l'anglaise, pui a la marechale, limba de mare cu sos ravigote, escalop de ficat de gasca.
Intr-un restaurant ca La Laure se serveste un meniu provincial: vol-au-vent a la financiere, pui cu orez, fasole verde cu sos si crema de vanilie cu zahar ars.
Nu lipsesc de la ospete, ca acelea din romanul Nana, bauturile: vin de Meursault, Chambertin si Leoville la friptura de vitel cu trufe si friptura rece, o galantina de bibilica in aspic, stropite cu ultimele doua soiuri de vin.
Hors d'oeuvre, gustarea de la inceputul mesei, desertul, sampania si lichiorurile completeaza masa. Nu insa si in romanul Germinal, din mediul vietii mizerabile a minerilor.
