Ganduri…
Autor: Tzucu
Te urasc pentru ca nu pot sa scriu nimic trist cand ma gandesc la tine. Am o poveste in minte, dar dispare de fiecare data cand apari tu. Pur si simplu, nu vor cuvintele sa se lege de imagini.
Ma uit la oamenii fericiti din jurul meu si plang fara sa ma opresc. Ce am facut atat de rau de nu merit si eu fericirea lor?
Tu, iubitul meu, erai motivul pentru care ma trezeam dimineata zambind, erai cheful meu de viata, erai tot ce aveam mai frumos, indiferent de distanta dintre noi, te aveam mereu in mintea si inima mea… crezi ca nu mi-ar fi placut sa dorm in fiecare seara cu tine? crezi ca nu mi-ar fi placut sa fiu protejata de tine?
Urasc starea in care sunt, sa stau in fata monitorului, sa nu fac niciun gest, sa nu schitez nimic si sa plang pana cand simt ca inima-mi iese din piept si o ia la fuga!
Ce ma facea pe mine fericita? Mai presus de toate era sentimentul ca exista cineva care ma iubeste, ma simteam fericita atunci cand il vedeam zambind, depindeam de fericirea lui. Intr-un moment imi doream sa pot rosti cuvantul „fericire“ fara sa sune a falsitate, iar cand l-am rostit am fost egoista si am vrut sa fiu toata viata exact asa cum eram in momentul acela…
Plang, plang oricand, oriunde te vad pe tine… de ce daca nu erai tu, sufletul meu pereche mi-ai iesit in cale? De ce n-ai plecat cand te-am respins? De ce ai venit la mine de atatea ori? De ce m-ai iubit? DE CE trebuie sa ma intreb eu toate astea…?!?!
As fi vrut sa fiu cu tine pentru totdeauna, eram dispusa sa fac orice sacrificiu in numele iubirii… TE URASC! nu mai pot continua… lacrimile imi inunda ochii si deabia mai pot tasta… 1000 de ganduri, 1000 de sentimente mi-o iau in cale si se zbat care mai de care sa iasa mai repede din mine…
Stii golul acela din stomac pe care-l simti cand afli o veste proasta? Golul acela il am eu iubitul meu, de cand ai plecat fara sa te uiti in urma si nu reusesc nicicum sa-l umplu…
Daca ai stii cat te iubesc… cum poate un pamantean sa treaca peste aceste dureri groaznice? De ce Dumnezeu a inventat aceasta durere cruda si nemarginita?!
TE IUBESC MAIMU… TE VOI IUBI MEREU… VINO LA MINE!!!
at 5:22 pm
Din tot ce-ai scris se vede suferinta sufletului tau.Iubirea e frumoasa atunci cand iubesti si ti se raspunde la fel.Dar vine momentul singuratatii,cand unul dintre noi decide sa plece nemai iubind iubirea,ce altadata fugea in bratele ei.Raman in jurul nostru amintirile frumoase,ele ne dau puterea de-a merge mai departe.Lacrimile sunt forta noastra de-a supravietui durerii,cu cat plangi mai mult,durerea devine mai mica.O iubire frumoasa ca a ta,nu o transforma intr-o amintire urata.Iubeste trecutul,dar nu trai in el,mergi mai departe.Altfel risti sa tanjesti mereu dupa iubirea care acum nu-i decat o amintire.
at 6:10 pm
sincer imi pare rau sa ti vad suferinta prin aceste amintiri,dar asa cum a zis mady pastreaza aceasta iubire ca pe o amintire placuta si nu ca pe una neplecuta,si eu am avut aceasi suferinta ca a ta acum 4 ani in urma desi eram poate un copil nu stiam inca ce e iubirea ce e suferinta dar am invatat ce inseamna toate astea si cand am crezut ca sunt pregatita sa fac fata valului numit iubira el ma parasit ca pe o frunza ce si paraseste copacul,am plans mult am suferit mult ba chiar m am si imbolnavit din cauza lui dar nu i a pasat,dupa un an si ceva ma cautat cu gandul ca povestea noastra va putea contiunua dar din pacate era prea tarziu pentru el acum iubesc si sunt iubita,si asta e cel mai important.iti doresc si tie o iubire sincerra alaturi de persoana care te va iubi la fel de sincer ca tine.