Un balaur numit rutina

Author: Pink Lavinia

Pasiune, un strop de divinitate, o scanteie, un diamant… Diamantul de la tine si-a pierdut stralucirea, pasiunea s-a stins… dar scanteia va ramane mereu. Pentru ca undeva in timp, noi doi ne-am iubit, am sperat, ne-am poftit unul pe altul cu ferocitate, am visat ca vom imbatrani impreuna, iar acel moment in care ne-am unit sufletele si trupurile, va dainui etern. Scanteia noastra acum s-a pierdut si umbla undeva prin univers, probabil asteptand sa se reintrupeze in alte suflete de indragostiti.

Fara tine, scanteia mea, ma simt pustiita, pentru ca fiecare celula din corpul meu s-a legat de tine, iar ruptura e dureroasa, si sangereaza silentios in fiecare secunda. Esti langa mine si totusi te-ai departat atat de mult, sunt langa tine si totusi nu te simt… Impreunarea noastra si-a pierdut scanteia divina si-mi pare animalica si fara noima.

Nu e nevoie sa-mi spui nimic. Privirea ta, candva plina de lumina, imi spune ca nu mai esti al meu, chiar daca buzele tale mint rutina cuvintelor dulci, care candva aveau o incarcatura energetica atat de mare, incat ma strafulgerau pana in abisurile sufletului.

Dar daca ma insel, daca tu inca mai simti parfumul florilor de corcodus al primaverii in care ne-am cunoscut? Daca numai eu m-am ratacit pe drum? Gaseste-ma iubitule si adu-ma inapoi langa tine. Mi-e dor de tine si totusi esti langa mine. Te-ai ratacit? Ai uitat unde este casa sufletului tau si templul placerii tale? Oricum sunt prea obosita sa-ti amintesc si ma doare prea tare sa-mi amintesc.

Nu pot decat sa plang. M-am saturat sa plang. Si totusi, lascrimile nu mi s-au terminat. Cu toate ca firea nu-mi e melancolica, iti jelesc pierderea inca de cand te-am cunoscut, pentru ca stiam ca nu pot pastra ceva atat de pretios. Si totusi te am langa mine, dar unde esti?

Ma simt goala pe dinauntru. Daca as avea puterea, te-as striga atat de tare, incat glasul mi-ar rasuna in cele patru puncte cardinale. Oare asta te-ar intoarce din drum? Probabil ai crede ca am innebunit, nu mi-ai intelege chemarea, nu mi-ai descifra zbucimul. M-ar auzi plopii, s-ar cutremura oceanele, s-ar despica cerul… si tu tot nu m-ai auzi.

Am inima flamanda de iubiri imbobocite, de inceputuri proaspete, de arome noi. Dar totusi nu ma pot desprinde de tine. Vreau sa ma eliberez de sub vraja ta, vreau sa tai odata si pentru totdeauna lanturile iubirii tale. E corect sa uit ceva atat de frumos? Ce sens are amintirea iubirii daca s-a stins? Este ca o limba moarta pe care o porti alaturi de tine cu toate ca nu-ti va folosi niciodata.

Nu ma mai umpli… nu te mai vreau! Te urasc pentru ca nu te mai pot iubi. Timpul ne-a mistuit tot ce aveam mai sfant. Rutina ne-a inghitit pasiunea cu miros de flori de corcodus. Nu ma asteptam sa fii atat de superficial. Nu ma asteptam sa fiu atat de efemera.

Intoarce-te la mine! Te-ai ratacit? Te iubesc. Si totusi… esti langa mine. Ramai cu mine! Poate ma voi trezi din cosmar, iar inimile ne vor bate la unison… ca alta data.

 

Tags: , , , , , , , ,

 
 
 

discuss this post

 
 

Add a comment

required

required

optional


 
 
 

Privacy Preference Center