Amarul meu

Author: Loredana Martalog

O noua zi,o alta dimineata
plina de ceata
si mii de ganduri.
nici o idee, nici o speranta
doar o alta zi din viata
plina de frig si ceata.

Privesc in gol
si golul contureaza chipul tau
inghit in sec, incerc sa il ating
si spulber tot
a ramas iarasi golul
n-a fost de ajuns sa te privesc
in egoismul meu trebuia sa te am
si am pierdut tot
pana si iluzia chipului tau
si mi-a ramas golul
imi umple capul si sufletul
un gol fara margini
ma inneaca, ma sufoca, ma striveste.

Si ma inchid iar in mine,
ma pierd in ganduri si regrete
si-mi promit sa distrug egoismul meu
si astept ca in gol sa se contureze iarasi chipul tau
dar asteptarea ma ucide incet
nu-mi doresc decat sa te vad
atat de mult incat acum te vad peste tot
iti aud glasul si-ti simt atingerea
si brusc dispare tot.

Nu erai tu, era un vis
nici macar sa visez nu mai pot
si ma trezesc in miez de zi in plina strada
cautandu-te printre zeci de chipuri straine
as vrea sa te strig
poate imi raspunzi si te gasesc
caci ochii mei nu te zaresc niciunde.

Imi amintesc, of doamne, atatea amintiri
imi amintesc mirosul tau
si gustul tau
cat imi lipseste
si nu e decat o zi de cand m-ai strans in brate
o zi doar de cand tineam capul pe pieptul tau
si-ti ascultam bataile inimii
mi-e dor
mi-e dor de trupul tau
de pielea pe care o mangaiam ieri
de sarutul pe care mi l-ai dat
nu l-am cerut desi mi-l doream
mai mult ca orice
tu mi l-ai dat
nu te-am strans in brate cand m-ai strans tu
mi-a fost teama
ca n-o sa-ti mai dau drumul
imi doream atat sa ma strangi in brate
aveam atata nevoie de tine
si-mi amintesc
ca ma strangeai tare in brate
iar eu, eu ma prefaceam indiferenta
si vroiam sa fug
sa nu vezi ce simt
si cata nevoie am de tine
mi-a fost teama ca daca vezi
nu ma mai chemi
si vreau sa vin
macar cand n-are cine
ma multumesc cu asta
pentru asta traiesc
si ma intreb de ce
de ce nu poti simti si tu
ce simt eu pentru tine
lumea mea e la picioarele tale
din prima zi cand te-am vazut
stii asta
si stiu si eu ca n-o vrei
dar eu tot ti-o dau
iti dau tot ce am
tu alegi ce ai nevoie
restul poti sa arunci
oricum n-are valoare fara tine
acum stau si astept
astept sa vina iar ziua cand
in lipsa „ei“
ma vei chema pe mine
eu voi veni mereu.

Si nu-ti voi cere decat sa ma lasi sa te iubesc
oricum nu vei afla toate astea
le tin in sufletul meu
ingropate adanc
n-am sa impart amarul meu cu tine
il pastrez pentru mine, doar pentru mine.

Tie iti dau toata dragostea mea
si toata bucuria unui suflet ce iubeste
poate asa starnesc un zambet pe chipul tau dulce
poate asa iti alin durerea
nu-mi doresc sa fiu fericita
imi doresc sa-ti pot aduce tie fericirea
si voi lupta pana la sfarsitul zilelor mele pentru asta.

Pentru ca te iubesc
Dar shhh, asta ramane intre mine si constiinta mea
Pentru tine raman acelasi nimeni ca si pana acum
Acel nimeni care ar muri cu drag pentru tine…

 

Tags: , , , , ,

 
 
 

discuss this post

  • doinita

    super poezia, nu cred k cineva poate sa iubeaska in asa mod. tu miai confirmat k totusi dragostea exista dar foarte departe………………..

  • foarte frumoasa poezia…parca ma regasesc si eu in ea:( e trist sa iubesti ceva ce ai pierdut:(

  • Diana

    Intradevar asa este,nu eram destul de trista,ratacita pe niste site-uri cu locuri de munca am nimerit pe acesta si trebuie sa-ti spun ca ai pus pe”foaie”gandurile si off-urile mele,iubirea sincera si complet dedicata e frumoasa dar si sinonim autodistrugerii

  • e frumoasa poezia si trista ….

 
 

Add a comment

required

required

optional


 
 
 

Privacy Preference Center