Cea mai frumoasa zi!

Author: Anca Tudoricu

„Un mod de-a mai lungi/cea mai frumoasa zi/ar fi daca m-ai putea minti…” (Alexandru Andries – „Cea mai frumoasa zi”)

Cu siguranta toti avem o „cea mai frumoasa zi“… Da, si tu ai o „cea mai frumoasă zi”! Diferenta dintre noi e ca a mea a fost atunci cand am inceput sa urasc…

Acum ura mi-e atat de mare incat as putea sa creez un iad în care sa fim doar noi doi… noi doi si ura… uraaaaaaaaaaa!

Totul a inceput cand m-ai privit… Un gand ascutit mi-a stapuns intreaga fiinta si am simtit ca o să te urasc! Ca o sa te urasc atat de tare incat o sa ma urasc si pe mine pentru simplul fapt ca inca mai am o bucatica din tine în mintea si sufletul meu…

Apoi am vorbit… nu mai stiu despre ce… Doamne, si cat iti urasc glasul… cat ti-l urasc! Apoi m-am trezit la tine in brate! Of, cat iti urasc caldura, parul, mirosul barbatesc, tricoul pe care l-ai udat in incercarea de a deveni o parte a androginului lipindu-te de mine (nestiind ca si eu am inima si ca un androgin cu 2 inimi are viteza sangelui prea mare…)…

Urasc dansul ametitor in care nu simteam decat ritmul tau, dans care a tinut cateva zile, saptamani, ani, ere… urasc tot acest timp!

Apoi plimbarile…. Doamne cat urasc plimbarile cu tine! Acele labirinturi in care ma simteam atat de libera, fara sa trebuiasca sa caut iesirea… iesirea mea erai tu! Urasc siguranta pe care mi-o ofereai, siguranta iluzorie, plasmuire a mintii mele bolnave… bolnava de tine!

Iar mesele cu tine, fara calorii, fara culoare, fara ingrediente, Doamne ce savoare aveau! Le urasc pe toate! Numai gandul la ele ma face sa innebunesc, simtind pe buze respiraţia ta… simtind gustul amar al inimii tale, al plamanilor, al ochilor tai…

Da, ochii tai! Cat pot sa-mi displaca de mult! Si asta pentru ca am crezut ca sunt sinceri, transparenti, ca in spatele lor au sufletul tau, neintelegand ca de fapt ce vedeam in ei era o oglindire a mea… ochii?… oglinda sufletului celuilalt…

Si stii ce mai urasc? Iti urasc mainile, mainile care ma atingeau atat de diafan incat credeam ca am fost mangaiata de ingeri, fara sa realizez ca dragostea te face sa nu mai apreciezi nici o valoare: nici greutate, nici gravitatie…

Urasc serile in care credeam ca luna e singurul martor al iubirii noastre, urasc luna ca mi-a dat sperante, urasc toate mijloacele de transport in comun care ne-au simtit pasii, urasc zapada care te facea sa pari mai pur, nestiind ca nonculorile nu pot fi intelese de mintea omeneasca, ca negrul sufletului tau e perfect si ca nu se poate transforma in gri…

Urasc bancile care s-au chinuit sub apasarea noastra, urasc copacii si florile care ne-au dat din umbra si frumusetea lor (degeaba!), urasc apa care mi-a sters lacrimile tale…

Urasc minciunile tale frumoase, urasc tot ce se afla in relatie cu tine si totul imi aminteste de noi… dar stii ce urasc cel mai mult? Urasc faptul ca nu te pot uri…

 

Tags: , , , , ,

 
 
 

discuss this post

  • alexa

    bine anca!!! super articol 🙂

  • roxana

    daca in loc de ” urasc ” ar fi fost ” iubesc” nu m-ar fi emotionat asa de mult .. frumos articol … life goes on

  • simplu-eu

    hm….eu n-am inteles?urasti ca nu-l poti ura pt ca il iubesti si mai e al tau sau il iubesti chiar daca nu mai e al tau?sa stiu daca e o frumos scrisa poveste de dragoste frumoasa sau doar o durere frumos exprimata in cuvinte?

  • danuta

    totusi pana la urma tu il iubesti sau il urasti?

  • doar io

    exact asta simt si eu..am plans ku mii de lacrimi citind aceste randuri..probabil esti in aceeasi situatie k si mine..adik nu mai esti ku cel pe kre l ai iubit din tot sufletul..pentru kre ai fi fakut orice..orikand..e ingrozitor…tu kum rezisti?eu plang toata ziua..da mi un sfat..poate m ajuta ku ceva…mi separe k nu mai am pt ce trai…….

  • sentimentele uneori sunt atat de paradoxale… stiam ca ar trebui sa il urasc, fiecare amintire ma durea, insa pur si simplu nu puteam… trebuie sa recunosc ca probabil il voi iubi intotdeauna, va ramane un punct de referinta in istoria mea sentimentala… nu sunt in masura sa dau sfaturi, prin perioadele astea trebuie sa trecem singuri si sa devenim mai puternici…sunt legile nescrise ale unui univers meschin… multumesc pentru aprecieri, initial era o pagina de jurnal…

 
 

Leave a reply to danuta

required

required

optional


 
 
 

Copyright © 2006-2019 Blow.ro All Rights Reserved.