Mangaierile palmierilor
Author: Gratiela Asaftei
Valuri inspumate,
Se pravalesc pe stanca,
Si palmieri cu frunze lungi si late,
Tristetea despartirii mi-o alunga.
Credeam ca daca schimb decorul,
Mai uit ce e amarul
Ca briza marii ma va racori,
Si iubirea-mi pentru tine va muri.
Am cautat cea mai indepartata mare,
Si m-am scaldat in bai de soare,
Doar tu lipseai, vroiam sa ma atingi,
Eram acolo singura… n-aveai cum sa ma strigi.
Acel peisaj magnific si exotic,
Ma fermeca si ma-mbia ca sa te uit,
Marea-nvolburata imi soptea ceva erotic,
Eram doar eu si marea… si vantul pe care sa-l ascult.
Acolo am ingropat dragostea noastra,
Am sfredelit-o de stanci si-am aruncat-o in marea cea albastra.
Si de pe tarm eu am privit crestele reci si-nzapezite,
Ce se asemanau cu inima ta si florile primite de la tine, ce-acum sunt ofilite.
Marea si stancile de langa ea,
M-au asigurat ca le voi regasi de cate ori voi vrea.
Doar tu ai disparut asa-n neant!…
De-abia acum am inteles ca locul e vacant.
