Atata liniste
Author: DeeA
Ce liniste sinistra in jurul meu. Ma cuprinde prin fiecare celula care mai respire viata. Cat de indepartata mi se pare lumea in care traiesc, lumea pe care o stiam si in care acum ma trezesc ca nu am un loc.
Unde sunt cei tineri ma intreb ce caut, nu mai am exuberanta si dorinta de a trai pe care o aveam cand eram de varsta lor. Si unde sunt cei mai in varsta nu imi gasesc locul pentru ca am alta filosofie de viata.
De multe ori ma intreb ce caut, cand cred ca imi doresc ceva si ajung acolo imi spun ca de fapt nu asta caut, nu vreau sa descopar nimic acolo.
Si uite asa nu stii de fapt unde ar trebui sa te afli, timpul tece din nou pe undeva, parca paralel cu intreaga existenta pe care o ai. Ai vrea poate sa stii daca intr-o lume paralela ai o viata mai buna. Poate nu vei afla asta niciodata.
Mai speri, mai crezi… sau nu. Insa mai existi, nu stii pentru ce, dar mai existi. Uneori ii faci pe cei din jurul tau fericiti, insa pentru tine deja este mult prea liniste. Incerci sa exalti, incerci sa crezi ca te mai poti bucura de ceva.
Cu toate astea atunci cand incepi sa crezi in ceva ti se impune sa nu mai crezi in nimic sau, daca nu ti se impune, exista atata dezamagire incat simti ca nu insemni nimic pentru nimeni.
Si iarasi furtuna in sufletul tau si iarasi linistea sinistra care te adanceste intr-o lume a ta, intr-o lume netarmurit de trista.
S-a mai incheiat un capitol, incepe altul. Dar linistea? Linistea sinistra trebuie sa ne inconjoare la fiecare sfarsit?
