Cantec trist

Author: Maria Loredana Muntea

Incerc sa zbor departe de tine, dar, e imposibil… si cu fiecare avant pe care-l iau ma trage inapoi, catre tine, si-n fiecare suflare pe care o sorb cu nesat, simt mirosul tau.

Trupul meu tanjeste dupa mangaierea ta, si-n momente de liniste ce vin, din nou, atat de des, parca te-aud… in acest moment, acum, imi e atat de greu sa-ti vorbesc… cu toate ca as vrea sa te aud…

E ca si cum ai privii un cer albastru, pur, si ramai fara cuvinte. De-as putea picta durerea ce-o simt acuma intr-o melodie, ar putea fi, cred, o violina, care cu cantecul ei m-ar sfasia in mii si mii de bucatele…

Asa ca incerc, sa las acest trist cantec in urma mea… si sa trec pe langa el ca si cum trec pe un bulevard plin cu flori frumoase.

Sunt cu tine si totusi sunt singura… nu mai gasesc drumul catre casa… ratacesc pe strazi… ratacesc prin vise goale, fara tine. Ti-am oferit iubire, intelegere, incredere… si am primit, in schimb, durere….

Si inca nu am atins aripile unui inger… un inger pe care-l chem si nu vrea sa-mi fie alaturi… e furtuna in ochii mei… e un taifun in sufletul meu… ca un ocean fara apus si rasarit… gol si rece.

Ma poti gasi in intuneric? Imi e atat de greu sa ma ascund… imi e atat de greu sa te gasesc… Unde esti?

 

Tags: , , , ,

 
 
 

discuss this post

 
 

Add a comment

required

required

optional


 
 
 

Privacy Preference Center