Ne indepartam constant
Author: DeeA
Azi ai vrut sa ma arunci, asa cum ai spus chiar tu: sa nu ma mai tem ca nu tii la mine si ca vrei sa ma arunci… Azi ai vrut sa ma arunci, ai vrut sa scapi de mine, ai vrut sa ma alungi din viata ta pentru ca ma crezi stresanta, cu toate ca iti versi toate frustrarile si toti nervii pe mine…
Nu ti-am cerut sa lasi nimic pentru mine, nu te-am deranjat niciodata cu nimic, poate numai cu sentimentul ca esti din ce in ce mai rece si mai indiferent, cu sentimentul ca ajungem la un punct in care nu mai suntem cum am fost la inceput!
Asta ma doare cel mai mult, ma dor strigatele tale, acuzatiile, reprosurile pe care le faci numai pentru ca esti suparat pe viata pe care ai ales-o. Nu sunt eu de vina, eu nu mi-am dorit decat sa fim impreuna, nu mi-am dorit decat sa imi dai putina atentie.
In ciuda faptului ca nu ti-am aratat cat apreciez ca esti langa mine uneori, atunci cand se poate, sa stii ca am pretuit fiecare clipa in care am fost singuri, acolo, in lumea noastra, cu toate ca in acea lume se mai strecurau si alte persoane care nu fusesera invitate.
Insa ce nu ai inteles a fost faptul ca tin la tine mai ales pentru faptul ca ai fost alaturi de mine cand nu mai aveam nimic, nici macar sufletul meu, cand totul era un vid inimaginabil.
M-a ajutat enorm prezenta ta, faptul ca ai fost acolo, langa mine, faptul ca nu m-ai lasat complet singura. Chiar daca nu vrei sa recunosti, ceva s-a schimbat la un moment dat si nu din cauza ta. Oamenii sunt rai, stim cu totii, oamenii te pot face sa te schimbi intr-o clipa daca stai sa asculti toata rautatea pe care pot sa o rasfranga asupra noastra.
Nu as vrea decat sa putem trece peste raul care ne inconjoara, peste aceasta rautate a lumii care pe tine te copleseste mai mult decat pe mine si sa mergem mai departe, pe drumul nostru, pe drumul nostru, asa cum a fost el la inceput, fara vai adanci, fara curbe periculoase, fara serpentine nesfarsite, fara nimic din toate astea.
Intelege ca avem ceva poate mai presus de ce isi doresc multi, ca avem o aventura in fiecare clipa a existentei noastre, poate asa ne-a fost dat sa fie, o aventura cu mii de surprize pe care nici nu ni le-am imaginat, intr-adevar uneori sunt surprize neplacute, dar insasi viata pe care o traim unul alaturi de altul ne-a adus o aventura mai palpitanta decat au reusit sa traiasca unii oameni intr-un an de zile…
Ar trebui ca amandoi sa fim recunoscatori pentru aceasta aventura si sa incercam sa nu dam cu piciorul unei povesti atat de interesante, sa nu ne indepartam, sa reusim sa avem ce am avut pana acum, ce am putea avea si de acum incolo: clipe frumoase!
at 11:16 pm
Te-ai intrebat vreodata daca esti sigura ca ai dreptate? Daca e adevarat sau doar ti se pare ca ceva s-a schimbat, din disperarea de a pierde ceva la care tii prea mult? Poate are si el nevoie de timpul sau, la urma urmei e barbat si vrea sa isi conduca singur viata, chiar daca uneori nu ii iese… Poate ca nu s-a schimbat nimic, decat lucrurile care se schimba inevitabil in viata asta, timpul, varsta, forta. Incearca sa te privesti in oglinda si sa alungi temerile care roiesc in jurul tau. Eu cred ca nu ai dreptate Deea.
at 11:36 pm
Uitasem… Uneori chiar esti stresanta. Poate ca ar fi bine sa te pui in locul lui, sa vezi viata prin ochii lui. O sa vezi atunci mai multe, pe care acum nu le intelegi, o sa vezi si pasiune si tandrete, rabdare sau chiar resemnare, sacrificiu personal, risc si undeva, departe, o sa vezi si prietenia lui. Dincolo de temerile tale se ascunde o prietenie adevarata, pe care ti-o ofera fara a cere nimic in schimb, poate doar putina intelegere. Nu iti poate da restul, pentru ca nu ii apartine, a venit cu viata si asa va ramane. Nu a vrut sa te arunce, a vrut doar sa te trezeasca la realitate: va fi mereu langa tine, prietenul tau. Atat se poate, DeeA.