Noapte de infern
Author: Rimbaud
Am dat pe gat o strasnica inghititura de otrava. De trei ori fie binecuvantat gandul ce mi-a venit. Taria veninului imi rasuceste trupul, ma chirceste, ma doboara. Mor de sete, ma inabus, nu mai pot sa strig. Erau milioane de fapturi incantatoare, un suav concert spiritual, puterea si pacea, nobilele ambitii, mai stiu eu.
Nobilele ambitii!
Si mai e viata inca! Daca rautatea e vesnica! Un om care vrea sa se mutileze, desigur, e damnat, nu-i asa?
Parinti, voi mi-ati pregatit nenorocirea si voi v-ati pregatit-o pe a voastra. Sarman suflet fara de vina…
Taci, dar taci o data!… E rusinea, mustrarea aici, focul marsav care spune ca mania mea e ingrozitor de prosteasca. Destul! Greseli ce mi se soptesc, magie, parfumuri false, muzici puerile.
Si sa mai spun ca stapanesc adevarul, ca vad dreptatea: am o judecata sanatoasa si hotarata, sunt pregatit pentru desavarsire…
Orgoliu… Mi-e sete, atat de sete! Ah, copilaria, iarba, ploaia, lacul de pietre, clarul de luna cand ceasul batea douasprezece…
Acolo jos nu sunt oare suflete cinstite, care imi vor binele… Nimeni nu se gandeste la celalalt.
Halucinatiile sunt nenumarate. E ceea ce am avut dintotdeauna: mai multa incredere in istorie, uitarea principiilor. Voi tacea: poeti si vizionari m-ar pizmui. Sunt de o mie de ori mai bogat, sa fim avari ca marea.
Ah, ia te uita! Ornicul vietii s-a oprit adineaori. Nu mai sunt pe lume. Extaz, cosmar, somn intr-un cuib de flacari.
