Naluca
Author: Maria Loredana Muntea
Te intreb din nou… si nu cred c-am sa ma opresc, pana nu-mi raspunzi..
Stii ca pot fi foarte insistenta… incapatanat de insistenta… tacerea ta… sa-n’semne oare altceva?…
Ca nu existi?… ca nu ai fost? ca nu vei fi?… visul meu s-a stins cuminte asa cum a si inceput… si nu stiu unde am gresit?…
Stiu ca esti o amagire… o dulce amagire… o naluca ce vine si se duce… asa ca pestisorii ce’noata in aval… cauta ape dulci… involburate… isi cauta jumatatea… oare o va gasi?…
Nnu cred ca exista? ori daca a fost… a fost… s-a dus…! … incepe sa-mi placa… sa vorbesc cu tine… asa imaginar… cum esti tu…imaginar… trist… rece… umed si tot’odata fierbinte…
Hm… daca sunt destule cuvinte care sa inlocuiasca vorbitul… scrisul vreau sa le stiu… ajuta’ma sa le cunosc… sa le deslusesc in tacerea ta… impusa doar de tine si nu stiu de ce? ti-e teama?…
