Sarutul micutului Lao
Author: Geo Dinescu
“Buna dimineata! Numele meu este Lao si m-am nascut din stranutul unei femei frumoase. De aceea ma simt foarte norocos si… aaah …………”
Asa a inceput viata micutului Lao… pe obrazul unui copil. S-a speriat la inceput, dar si-a dat seama ca aici este adevarata fericire. Nimic nu-i putea potoli extazul: ar fi cantat, ar fi dansat, s-ar fi jucat cu copilul dar nu avea vreme: trebuia sa schimbe lumea! Si-a luat ramas bun de la copil si-n semn de recunostinta l-a sarutat.
Si in acel moment destinul bebelusului s-a schimbat complet. Fara sarutul lui Lao, intr-un spital de la marginea orasului un barbat de 29 de ani va asista cu succes la nasterea a doi gemeni, fata si baiat, situati in placente diferite. Este fericit micutul Lao pentru ca minunatul lui sarut ii ocroteste acum pe toti acesti oameni care nu vor sti niciodata ca si ei au schimbat putin lumea.
Isi aminteste ca nu acesta este scopul vietii lui si, grabit, sare de pe obrazul copilului. Nu i-a mai ramas mult timp, noroc ca tanara mama este anuntata telefonic ca trebuie sa plece urgent la servici. “ Ce bine, gandi Lao, ma voi urca pe umarul ei si cat ai bate din palme voi ajunge in centrul orasului.” Nici nu banuia Lao cat de dificila este lumea asta si cat de ciudati sunt oamenii.
Tanara femeie a iesit din casa ca fulgerul, dar vai, nu se indreapta spre centrul orasului, unde se duce? “Hei, nu pe aici, eu trebuie sa ajung sa salvez lumea! In fata Catedralei este o fata care asteapta sa se intalneasca, de cand s-au ivit zorii, cu iubitul ei. El este acum in cafeneaua de vis-à-vis si o priveste. Si vrea sa plece fara sa-si ia ramas bun. Trebuie sa ajung la el sa-i sarut obrazul, altfel nu se vor mai vedea niciodata.”
In zadar striga micutul Lao, femeia nu avea urechi sa-l auda deoarece gandurile sale erau indreptate spre amantul ei. Azi ii va spune ca-si va parasi familia pentru el, si chiar o va face. Astepta numai o confirmare din partea lui si atunci intreaga lume ar fi fost numai a lor. Insa Lao nu putea sa lase astfel lucrurile si a sarutat repede obrazul inca tanar al femeii. In secunda urmatoare ea aude soneria telefonului public pe langa care trecea si raspunde:”Ma intorc in zece minute…” Ce fericit a fost Lao sa auda aceste cuvinte. Dar necazurile lui nu au luat sfarsit; scopul lui era sa ajunga la cei doi tineri care nu stiau ca se iubesc si s-a agatat de roata unui taxi, nu inainte de a mai saruta inca o data, preventiv, obrazul frumos al femeii.
Nici de aceasta data micutul Lao nu a avut noroc. Taximetristul se indrepta furios spre una din scolile de la periferie, afland ca fiul lui in varsta de noua ani a mai luat inca o nota proasta si se afla in situatia de a ramane corijent. “De ce nu-i place scoala, gandi barbatul, ca doar i-am oferit tot ce am putut.” Dar nu, nu-i oferise dreptul la decizie si cand copilul a fost intrebat despre motivul neinteresului lui pentru scoala, a raspuns fara sa clipeasca: “Imi place sa cant!”
Cat de simplu era acum pentru acest viitor mare muzician, dar si pentru Lao care stia exact ce avea de facut: trebuia doar sa-l sarute repede pe tatal care nu-si mai putea stapani furia . Deodata inima acestuia s-a deschis si in cateva ore a decis sa-l transfere pe baiat la scoala de muzica, indiferent daca acest lucru insemna ore suplimentare de taximetrie pe timp de noapte. Dar a meritat!
“De ce sunt oamenii atat de complicati? Nu voi ajunge niciodata sa salvez lumea din pricina imposibilitatii lor de a lua singuri decizii!” asa gandea Lao si avea dreptate. Ce era de facut? Centrul orasului era foarte departe si singura lui sansa de a ajunge era sa mearga pe jos. Oricum simtea nevoia unei plimbari si era fericit sa vada cat mai multi oameni.
In lunga lui calatorie a vazut 504 fete obosite si rele, 16 femei care-si certau copiii – copii care la randul lor incepeau sa planga zgomotos, 4 vanzatoare care incercau sa-si insele clientii la rest, 8 barbati beti care ar fi ajuns acasa si si-ar fi lovit sotiile, 2 femei care planuiau sa-si ucida sotii si alte 35 erau insarcinate si se gandeau cu seriozitate la posibilitatea unui avort; 7 caini isi dispretuiau stapanii, 12 pisici tocmai mancasera cate un soarece iar 8 dintre ele ar mai fi mancat inca unul, 34 de copii chiuleau de la scoala: 20 baieti si 14 fete.6 dintre baieti erau fumatori si numai o fata facuse sex, alte 3 se razgandisera in ultimul moment.
Lao a ras atunci cand a vazut trecand pe langa el, aliniate doua cate doua, fetitele de la scoala catolica. Erau in total 24, plus cele 2 insotitoare. Cea tanara si frumoasa dar putin cam rea se gandea la o gustoasa placinta de cirese, iar cealalta, inalta si slaba, putin adusa de spate, cumparase 26 de bilete la Cinema si ardea de nerabdare sa poata spune tuturor surpriza. Ar fi ramas micutul Lao langa frumoasele copile, ba chiar le-ar fi insotit la Cinema, dar nu putea pierde nici macar o secunda, altfel lumea ar fi fost distrusa pentru totdeauna.
Si-si continua drumul mai grabit ca inainte si mai entuziasmat. Dar iata ca se ciocnesc 2 masini: una verde si una albastra. Soferul masinii verzi are o camasa albastra iar soferul masinii albastre are o camasa verde. Lao se opreste cateva secunde si se amuza din pricina celor doi care se cearta mult mai mult si mult prea tare decat este cazul. Apare si un alt domn mic si gras, cu o mustata demodata, imbracat foarte caraghios. Acesta era agentul de asigurari care se indrepta spre un cabinet stomatologic. De doua zile, o durere surda de masea nu-i dadea pace si in aceasta dimineata, s-a hotarat, in ciuda angoasei, sa-si viziteze medicul.
Lao n-a inteles niciodata cum sta treaba cu asigurarile si nici nu voia sa invete vreodata, asa ca a sarit in spatele unui caine si a plecat mai departe. Se simtea bine in blana bunului animal, ba chiar s-a imprietenit cu o frumoasa familie de pureci carora le-a promis ca-i va vizita ori de cate ori va mai avea drum in oras.
Asta se intampla chiar cu putin timp inainte ca uriasa gheara a cainelui sa-l arunce pe gheata stanga a unui barbat care plangea. Ii murise mama si regreta ca a ajuns prea tarziu pentru a-si lua ramas bun. Atunci si Lao a inceput sa planga si, printre lacrimi l-a sarutat. Deodata, chipul batran al mamei a aparut in mintea barbatului si au inceput sa vorbeasca. Si-au spus tot ceea ce nu au apucat intr-o viata sau pur si simplu au evitat sa discute. Intr-un final si-au luat ramas bun iar mama i-a promis fiului ca-l va vizita in vis. Si-a tinut promisiunea pana in ziua in care barbatul avea sa implineasca saizeci si patru de ani, doua saptamani si cinci zile. In acea zi, la orele 17.22, dupa trei ani de chinuri si lungi asteptari, viata i-a fost rapusa de boala de plamani de care suferea.
Micutul Lao a intrat acum in panica. Nu mai ramasese mult timp pentru cei doi. Dar si calatoria lui era pe sfarsite, deja zarea turnul Catedralei. Intr-un suflet a alergat spre cei doi, nebagand de seama ca soarele incepuse sa apuna. Cand s-a nascut si-a propus sa termine repede cu salvarea lumii pentru a avea timp sa cante si sa danseze. Dar iata: fata inca-l asteapta, iar el…oh, nu, el iese grabit din cafenea.
“Stai, nu pleca, striga Lao cat a putut el de tare, fata e acolo si numai voi ma puteti ajuta sa salvez lumea, hei…” si Lao a amutit pentru ca baiatul se indrepta spre frumoasa care-l astepta de o zi intreaga, iar sarutul lor a deschis inimile tuturor locuitorilor acestei planete si cu cateva secunde inainte de apusul soarelui, toti oamenii s-au imbratisat, s-au impacat, si-au spus ca se iubesc si totul s-a transformat intr-o fericire suprema.
Un ultim sarut mai avea Lao de oferit. Cu ultimele puteri a sarit pe obrazul tanarului, si-a tuguiat buzele si i-a lasat pe obraz, ca sa fie sigur ca lucrurile nu se vor schimba, cel mai puternic sarut care a existat vreodata in Univers. Apoi a cazut pe caldaramul inca fierbinte, a inganat doua versuri dintr-un cantecel si a murit fericit.
Dar pe Lao cine trebuia sa-l sarute?
