Moartea

In Clipe de Viaţă / By Blow.ro / 7 March 2006 / 3 comments

Dupa o noapte ploiasa linistea se coborase peste oras. Atunci cand primele raze ale soarelui au inceput sa mangaie cerul, fata care nu dormise nici o secunda s-a ridicat din pat si a intrat direct sub dus. A stat acolo timp de o ora si a cantat. Glasul ei frumos a ajuns pana in strada si astfel, toti vecinii ei s-au trezit intr-un mod cat se poate de placut. Parea ca va incepe o zi ca oricare alta, dar nu avea sa fie asa. Urmau acele douazeci si patru de ore de care trebuie sa ne ferim cu totii; nici o banuiala nu a incoltit in mintea celei care s-a imbracat frumos si a plecat la plimbarea de dimineata.

Pe drum, fata a intalnit un batran cersetor care statea ascuns sub cel mai mare copac din oras. Acesta a chemat-o pe tanara spre el rugand-o sa-i dea un banut; fata a zambit si s-a apropiat intinzandu-i o moneda. Atunci, cersetorul a ranjit ca un animal si i-a prins cu brutalitate mana: “Azi o sa mori!”a spus printre dinti. Glasul aspru a ingrozit-o putin, dar nu i-a dat prea mare atentie; si-a tras repede mana si a mers mai departe.

In acest timp, cersetorul, ajutandu-se de un bat alerga schiopatat strigandu-i sa mearga in casa si sa stea acolo, pentru ca moartea o pandeste undeva in strada. Asa a si facut, si-a facut cateva cumparaturi si s-a reintors in apartamentul ei. Incerca sa doarma macar o jumatate de ora, dar glasul hodorogit al batranului ii inunda creierul. Nu-si putea imagina cum a indraznit cineva sa-i faca o asemenea farsa. Pesemne ca batranul acesta nebun asa face cu toata lumea. In zadar incerca sa-si mute gandurile in alta parte, nu reusea; spaima mortii ii intrase pana in inima si nu mai iesea cu nici un chip.

Incepuse deja sa-si imagineze moartea in fel si chip: o masina venea spre ea in mare viteza si… nu, nu asta trebuie sa fie, gandea fata. Poate ca ucigasul este chiar el, nebunul cu previziunile. Daca o urmarise pana acasa si astepta o ocazie de a putea intra peste ea? Nici asta nu poate fi, moartea astepta undeva in strada. Incepuse sa-i incolseasca din ce in ce mai tare in minte gandul ca cineva, sau ceva o va omori azi. Oare ar fi fost mai bine daca ramanea toata ziua inchisa in casa? Nu, trebuia sa infrunte moartea, indiferent sub ce infatisare i se afisa. Cu toate ca spaima ii intrase in suflet, fata incerca sa ramana cat mai rationala; nu era posibil ca acel nebun batran sa-i fi spus acele lucruri doar pentru a se distra? De ce ar trebui oare sa se fereasca? De masini, tramvaie, de barbatii cu infatisari dubioase, de betivi, de electricitate, de… era imposibil, nu putea sa moara.

A stat asa multa vreme si cand a simtit ca incordarea i-a ajuns la maxim s-a imbracat si a iesit din casa. Daca moartea avea sa vina chiar azi, femeia era hotarata sa o vada. Poate ca vor reusi sa ajunga la o intelegere. Cu pasi sovaielnici s-a indreptat spre locul unde-l intalnise pe batranul cersetor. Dar daca moartea era ascunsa chiar in acest nefericit? Niciodata nu se gandise la momentul ultim decat ca fiind undeva departe, acolo unde parul i-ar fi albit, iar nepotii ar fi vizitat-o de prea multe ori. Era clar ca nu fusese decat o gluma proasta aruncata la intamplare. Se va duce doar ca sa-l certe pe nebun.

In cealalta parte a orasului, barbatul se trezise greu si chiar ar mai fi dormit, dar zgomotul vecinilor nu-l mai lasa nici sa gandeasca; asa ca s-a imbracat repede si a pornit la intamplare, prin oras. Era un om ca toti ceilalti, singurul lucru care-l diferentia de restul lumii era frumusetea. Fata lui avea ceva angelic, dar il tradau ochii reci. Privirea goala si insensibila era bine ascunsa sub niste gene lungi si stufoase, trebuia sa-l privesti adanc pentru a simti gheata pe care ti-o baga in suflet.

Era monotona viata acestui om, nu muncise si nu iubise pe nimeni niciodata. Cat era ziua de lunga statea si citea iar seara pornea in lungi plimbari. Nu-i placea nimic, nu radea niciodata si ura oamenii. Dar in aceasta zi totul avea sa se schimbe pentru ca numai peste putin timp avea sa se intalneasca cu cea careia ii fusese prevestita moartea.

Fata mergea din ce in ce mai repede spre locul in care statea batranul nebun. De cand il intalnise nu mai avea pace. In ochii ei, trecatorii nu erau decat niste criminali; avea senzatia ca fiecare se apropie mult prea mult si ca orice lucru tinut de catre acestia in mana era o posibila arma. In mintea bietei fete suna obsesiv fraza:”O sa mori, moartea te pandeste in strada.”

Cum oare ar putea-o pacali? In cazul in care s-ar intalni cu ea, o sa-i ceara sa o mai lase in pace o vreme. Era mult prea frumoasa pentru a disparea de pe pamantul asta atat de repede. Nici nu banuia ca urmatoarea ei viata avea sa inceapa exact in momentul in care avea sa se intalneasca cu barbatul care locuia in celalalt capat al orasului. Si acel moment avea sa vina… acum. In clipa in care si-au intalnit privirile, fata l-a luat de mana si i-a spus:
– Azi trebuia sa ma intalnesc cu altcineva, nu cu tine.
– Iar eu trebuia sa dorm.
– Si-ti pare rau?
– Nu.
– Deloc?
– Deloc… Dar tie?
– Mie? Nu,de ce?
– Ti-am stricat intalnirea.
– Nu era importanta.
– Nu?
– Nu.
– Deloc?
– Deloc.
– A iesit soarele.
– Ma mir, credeam ca va ploua.
– Si eu. Uite un batran cersetor, sa-i dam un banut.
– Hai sa nu-i dam.
– De ce?
– Daca-i dam, va ploua.
– Esti sigura?
– Nu, dar vrei sa riscam?
– Nu.
– Cum te cheama?
– Dar pe tine?
– Nu-ti spun.
– Nici eu. Cu cine trebuia sa te intalnesti azi?
– Cu Moartea. O cunosti?
– Sigur ca da.
– Cine e?
– Ura din sufletul tau.
– Si daca ura a disparut?
– A disparut si Moartea.
– Unde mergem acum?
– Oriunde.

Tags: banuiala, dus, moartea, ploioasa